Fotograful de nuntă şi portofoliul on-line

Intenţionat, am postat pe această pagină serii întregi de imagini aparent asemenatoare.

Naturaleţea imaginilor rezultate, expresivitatea acestora rezidă din dorinţa, din plăcerea mirilor de a se lăsa fotografiaţi, rezidă din empatia fotografului cu mirii.

Eliminarea inhibiţiilor (inerente atunci când vă aflaţi în faţa obiectivului aparatului de fotografiat) poate fi realizată prin comunicare şi empatie.

O fotografie, sau mai multe fotografii ?

Pentru a trata acest subiect vă ofer spre exemplificare câteva citate din lucrarea unui mare maestru a fotografiei româneşti.

În cartea sa „Fotografia şi lumea de azi„, Eugen Iarovici prezintă avantajele şi modalitatea de perceptie a privitorilor pentru ambele tipuri de postări:

O singură imagine

Într-o singură imagine se pot arăta foarte multe. Bogăţia de informaţii şi forţa de sugestie par că trec, uneori, mult dincolo de limitele cadrului. Alteori, o singură imagine, o singură fotografie poate declanşa o suită de gânduri, emoţie, un surâs, amintiri, repulsie, bucurie, tristeţe… o gamă întinsă de stări şi simţiri.

Alteori, o singura imagine poate fi doldora de informatii pretioase, interesante, senzationale…

Două sau mai multe imagini

Arată două imagini mai mult decat una singura? Depinde.

În orice caz, alăturând două imagini diferite se trece la o nouă treaptă de exprimare.
De la general se trece spre particular. De la vag se trece spre o precizare.

…Chiar daca se alătură două imagini absolut identice, se produce o modificare în gradul de percepere a fiecăreia. Se oferă ochiului, acestui neastâmpărat, în continuă mişcare, prilejul de a se plimba înainte şi înapoi, de la o imagine la alta. Privitul nu este o acţiune gratuită, pasivă. Privitul este un act de gândire, o acţiune a intelectului, de descoperire, de înţelegere. O înţelegere care fundamentează concluzii, care duc, la rândul lor, la reacţii, la simţăminte.

Prin privitul repetat, atent, se ajunge la o percepere amplificată a fiecarui amănunt din imagine.

Când se alătură două imagini diferite, ochiul sesizează de îndată deosebirile – mai mari, mai mici. Se obţine astfel ceea ce în retorică poartă numele de comparaţie. Ies la iveală similitudini şi deosebiri – de formă, dimensiuni, poziţie, tonalitate, culoare, şi, ceea ce este foarte important într-o artă vizuală, deosebiri de conţinut în ansamblu.

Prin comparaţie, limbajul vizual devine mai articulat, apar noi şi mai largi posibilitati de exprimare. Am incheiat citatul.